Uși de timp - Adrian Vizireanu; Puertas del tiempo - Adrian Vizireanu - traducere în spaniolă: letiţia adela

Deschide-mă,
sunt ușa înspre iarnă!…
A primăvară doarme lemnu-n mine
și n-o să crezi,
în inimă am buzunare,
ce-atât de pline sunt de umbre verzi!
Împinge-mă încet în lături
și lasă-mi bronzul din țâțâni să întomneze!
Auzi și tu?! S-a rătăcit iar vântul
prin amintiri de frunze adormite...
Deschide-mă,
sunt ușa ta înspre tristeți, azi albe și tăcute
și iar mi-e frig de-atâtea vieți, de ploi,
și anotimpuri mute!…
Deschide-mă, sunt ușa ta spre iarnă
și-n mine seara când mi-e frig,
tu nu mă vezi, dar îți colind
lumina caldă și te strig…

Puertas del tiempo -
Adrian Vizireanu

Ábreme,
soy la puerta al invierno!...
En mi, a primavera duerme la madera
y no lo vas a creer,
tengo bolsillos en corazón,
que tan llenos de sombras verdes están!
Empujame lentamente de lado
y me deja el latón otoñal en los goznes!
¿Oyes y tú?! El viento se perdió de nuevo
a través de recuerdos de hojas dormidas...
Ábreme,
soy tu puerta a tristezas, hoy blancas y silenciosas
y otra vez tengo frío de tantas vidas,
de lluvias
y estaciones mudas!...
Ábreme, soy tu puerta al invierno
y la noche en mi cuando tengo frío,
tú no me ves, pero te canto
la luz cálida y te grito...

traducere: letiţia adela