FAZELE INTERPRETATIVE POETICE
FAZA I: DECODIFICAREA
1. Poezia trebuie citită atât de des până când se ajunge la înțelesul complet al textului.
2. Pentru poezii în limba română și străine mai ales la cele vechi: trebuie căutat fiecare cuvânt care nu este înțeles exact. (dacă este necesar, trebuie consultat un dicționar istoric, de arhaisme, neologisme sau de sinonime!) De exemplu, Dicționarul Shorter Oxford, Tiktin, DEX sau cel de sinonime).
3. Orice ambiguitate trebuie urmărită cu cea mai mare atenție.
4. Atenție la semnalele ironice!
5. Trebuie recunoscute și nu confundate declarațiile de opinii și expresiile sentimentelor ca atare.
FAZA II: ANALIZA
a) Structura exterioară a poemului
1. Există o formă clar definită? (Sonet, odă, imn, baladă, sextină, vilanela, cântec, zicală etc.)
2. Care este forma strofei? (metrica, numărul silabelor, strofa în sine, terține, particularități ale literaturilor individuale: strofă spenseriană, quatrainiană, sestetă etc.)
3. Ce formă de vers? (metrica și numărul ei de înălțări, versul gol (sau liber), alexandrin, cuplet, eroic etc.)
4. Ce schemă de rimă? (Rima îmbrățișată, încrucișată, rima înlănțuită sau monorimă, vers alb etc.)
5. Ce fel de rimă? (perfectă - imperfectă, masculină - feminină, rimă dublă, rimă divizată, rime agitare etc.)
b) Textura poeziei
1. Cum este formalizat textul? (Contur exterior)
2. Ce se repetă? (piciorul metric, sunetele (și onomatopeele), cuvinte, semnificații, aliterarații, rimă finală, rimă interioară, paralelisme etc.)
3. Cum variază repetarea?
La nivel:
... a fonemului: cea mai mică unitate de sunet semnificativă): rima, asonanța
... a morfemei: cea mai mică unitate semnificativă, de exemplu, "lungă", "scurtă"): Polyptotone, figura etimologică
... al sememului: cea mai mică unitate de sens comun, de exemplu cuvintele de bază): sinonim, hendiadyoin,
Metafora, tautologia, pleonasmul, perifraza
... a sintagmei: secvența segmentată a expresiilor lingvistice, de exemplu, propoziții principale, secundare etc.): inversare,
chiasmul
c) mijloacele de exprimare ale poemului
1. Mijloace de exprimare melopoetice (orientate către sunet) (culori tonale, melodie, ritm, onomatopee)
2. Mijloace de exprimare fonopoetice (orientate spre imagine și concepte) (imagine, comparație, metaforă, metonimie, catacheză, oximoron, sinestezie, alegorie, simbol, concepție)
3. Mijloace de exprimare logopoetice (orientate pe sens și argumentative) (antiteză, climax, anticlimax, bathos [engleză], paradox, evocare etc.)
4. Dispozitive stilistice distincte (parataxe, hipotaxe, asinton, polisindeton, elipsă, zeugma, anacolut, inversare, paralelism, chiasmul, antiteză, litote, meioză, eufemism, hiperbolă)
5. Atitudinea stilului:
Emfază: liric, empatic, patetic, entuziast
Neutru: obiectiv, reflectiv, didactic
Distanțat: critic, disprețuitor, ironic, sarcastic
6. Efectul intenționat:
Emotiv: divertisment, adâncime
Cognitiv: înțelegere, claritate
Practic: afect, acuitate
FAZA III: INTERPRETARE
1. Ce vrea să exprime poezia? Care este scopul, mesajul sau centrul meditativ?
2. Cum se dezvoltă spre punctul țintă?
3. Cum se realizează formal dezvoltarea interioară prin mijloacele de exprimare și structura exterioară?
4. Poate fi clar formulat centrul meditativ sau este ambiguu?
5. Ambiguitatea dă poemului un sens mai bogat sau face ca centrul meditativ să fie neclar?
6. Din ce stare de conștiință istorică poate fi înțeles centrul meditativ-liric?
7. Care este tradiția literară a poemului?
FAZA IV: EVALUARE
1. Poezia este complet formată sau există capete libere?
2. Este coerentă sau se exprimă altfel decât cum este?
3. Este originală sau epigonală?
4. Pare autentică sau artizanală?
5. Este bogată sau săracă în experiența interioară?
6. Stă forma ferm pe substanță sau specifică mai mult decât ceea ce se află în spatele ei (kitsch estetic)?
7. Experiența proiectată este complet controlată de formă sau se arată în interior „goală” (kitsch sentimental)?
Câteva trucuri de interpretare
a) Poezia trebuie luată ca ceea ce este:
Trebuie avut grijă a nu se îndrepta către o afirmație anticipată în grabă. Conținutul unei propoziții (științifice sau filozofice) este ceea ce s-a spus în poezie; conținutul unei propoziții poetice este rostirea celor spuse.
b) Intrarea prin punctul de pauză:
Căutați o neregularitate, un punct neclar sau iritant și întrebați despre funcția sau sensul acesteia (expresionism, simbolism, metaforă) .
c) „Ex statu nascendi”: (în devenire, în procesul de a deveni)
Trebuie încercată orice posibilitate imaginar-lingvistică aleasă de poet.
d) Compararea a două poezii cu același motiv:
Trebuie exersată interpretarea plasând poezii cu același motiv unul lângă altul (prin comparație) examinând diferențele acestora.
e) Pornind de la efect:
Dacă vă simțiți atras afectiv de o poezie, ar trebui să vă întrebați mai întâi despre cauza acestei afectivități.
f) A se obișnui cu poezia:
Poeziile mari împiedică adesea înțelegerea rapidă. În loc să se „lucreze” direct la ele, ar trebui a se obișnui citindu-le pe o perioadă mai lungă de timp.
g) Opțiunea „heterodidactică”:
Întreabă-te la ce ai atrage atenția altcuiva, astfel încât el sau ea să înțeleagă mai bine poezia.
General:
Poemele nu au fost și nu sunt scrise pentru cărturarii literari care să-și testeze spiritul, ci să-i mulțumească pe cititori. Oricine vorbește despre poezie fără să-i poată da adevărata valoare (sau non-valoare, cu argumente) vorbește ca un orb despre pictură.
_____________________________
(Prima încercare de traducere în limba română a introducerii lucrării mele "Poetologie" (Poetică) din limba germană, capitolul I. A mi se ierta greșelile inevitabile la prima versiune de traducere).
CWS
