Adrian Vizireanu - Poveste

Cântecul nopții veghează prin odaie,

un dans ți-e conturul pe alb răsfirat,

bătaia din piept, un șuvoi tremurat

când brațu-mi curbura din coapsă-ți îndoaie.

Rătăcită atârnă luna peste prag,

surd în argint sună-n aer funigei,

în unu din doi ne topim printre ei,

când tăcerile mor și îmi spui că-ți sunt drag.

Lumina din lustră e mută și oarbă,

se strânge-n cuvinte încolăcită,

buza-mi fierbinte de tine lipită

e setea ce-ncearcă fântâna să-ți soarbă.

Ne murmură ore prin carne și oase,

suspine se-aprind și scânteie prin sânge.

Când palma îmi arde și sânul ți-l frânge,

par stele-n fereastră mai mari și mai joase.

Tăciunii se sting rând pe rând în cenușă…

Hai, spune-mi iubito, mai spune-mi odată,

povestea aceea, povestea ciudată,

povestea cu-odaia lipsită de ușă!…

Gol - Adrian Vizireanu

Spre înapoi mi-e ochiul, târziu și larg,

spre umbrele-ntinse pe orele reci,

când zile gemânde în sine se sparg

și-n urmă răsună mereu: de ce pleci?

 

Spre înapoi mi-e privirea prelinsă,

spre sunetul ce-n auz se îndoaie

peste tăcere și urma ta ninsă,

răsfrântă-n ecou prin negru și ploaie.

 

Spre înapoi mi-este bolta orbitei,

un zvărlet spre-un cer din trecute lumini.

Uitate de timp în unghiul ogivei

culori se-mpletesc din amurguri de spini.

 

În vuiet se-nvârt amintirile-n jur

când pasul tău palid prin mine ți-l treci,

cuvântul e-o rană pe-al buzei contur

și visul un urlet în gol... De ce pleci?!

Vacío

adrian vizireanu

trad. letiţia adela 

Hacía atrás es mi ojo, tarde y abierto,

hacía las sombras estiradas en las horas frías,

cuándo días, en si mismos, se rompen gimiendo

y detrás siempre resuena: por qué te vas?

Hacía atrás está filtrada mi mirada,

hacía el sonido que se dobla en oído

encima del silencio y tu marca nevada, 

reflejada en eco a través de lluvia y del negro.

Hacía atrás está la bóveda de mi órbita,

una tirada hacía un cielo de luces pasadas.

Olvidadas del tiempo en el ángulo de la ojiva

se entrelazan colores de atardeceres de espinas.

Las memorias giran

alrededor en rugido

cuándo tu pálido paso en mi te lo pasas,

la palabra es una herida en el contorno del labio

y el sueño un grito al vacío... Por qué te vas?!

Uși de timp - Adrian Vizireanu; Puertas del tiempo - Adrian Vizireanu - traducere în spaniolă: letiţia adela

Deschide-mă,
sunt ușa înspre iarnă!…
A primăvară doarme lemnu-n mine
și n-o să crezi,
în inimă am buzunare,
ce-atât de pline sunt de umbre verzi!
Împinge-mă încet în lături
și lasă-mi bronzul din țâțâni să întomneze!
Auzi și tu?! S-a rătăcit iar vântul
prin amintiri de frunze adormite...
Deschide-mă,
sunt ușa ta înspre tristeți, azi albe și tăcute
și iar mi-e frig de-atâtea vieți, de ploi,
și anotimpuri mute!…
Deschide-mă, sunt ușa ta spre iarnă
și-n mine seara când mi-e frig,
tu nu mă vezi, dar îți colind
lumina caldă și te strig…

Puertas del tiempo -
Adrian Vizireanu

Ábreme,
soy la puerta al invierno!...
En mi, a primavera duerme la madera
y no lo vas a creer,
tengo bolsillos en corazón,
que tan llenos de sombras verdes están!
Empujame lentamente de lado
y me deja el latón otoñal en los goznes!
¿Oyes y tú?! El viento se perdió de nuevo
a través de recuerdos de hojas dormidas...
Ábreme,
soy tu puerta a tristezas, hoy blancas y silenciosas
y otra vez tengo frío de tantas vidas,
de lluvias
y estaciones mudas!...
Ábreme, soy tu puerta al invierno
y la noche en mi cuando tengo frío,
tú no me ves, pero te canto
la luz cálida y te grito...

traducere: letiţia adela